Dinu Moga: PREFAȚĂ la Biserica lui Hristos, de Petru Vidu

biserica-lui-hristos

Biserica lui Hristos: predici despre Biserică – Petru Vidu, Editura Făclia, Oradea, 2013, 434 p.

Şi Eu îţi spun: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui” (Matei 16:18).

Cuvintele redate mai sus din Evanghelia după Matei au fost rostite de Mântuitorul nostru Isus Hristos în timpul vieţii Lui pe pământ. Din aceste cuvinte adresate de Domnul Isus apostolului Petru, putem deduce că, în timpul lucrării Sale pământeşti, Domnul nostru avea în plan întemeierea unui proiect care să dureze până la sfârşitul veacurilor. Pe baza celor spuse de El, proiectul acesta se numea „Biserica Mea – moy th¡n e¤kklhwôan ”. Întrucât Isus îi spune lui Petru că această Biserică va fi a Lui şi întrucât Cel ce stă de vorbă cu Petru este Fiul lui Dumnezeu, înseamnă că Biserica despre care vorbeşte Isus are origine divină.

O serie de pasaje din Sfânta Scriptură arată limpede că credincioșii din primul secol erau convinşi de faptul că Hristos este Cel care a înființat Biserica. În Epistola lui Pavel către Efeseni, prin a cărei învățătură apostolul ne arată că Hristos „a iubit Biserica și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea”, el ne demonstrează că, înainte de a-Şi încheia lucrarea pe pământ şi a Se înălţa la cer, Hristos a avut ca scop înființarea acestei comunităţi. Faptul că Biserica este de origine divină, și nu o instituție umană a fost, aşadar, o certitudine pentru primii creștini. Pe baza acestei argumentări, putem spune cu siguranţă că Isus Hristos este Capul Bisericii. Dar, totodată, este important să înţelegem ce este Biserica.

Cuvântul ekklesia, pe care noi îl traducem în limba română prin biserică, este preluat din vocabularul sacru al Vechiului Testament. În limba greacă a versiunii Septuaginta, ekklesia era un nume folosit pentru poporul lui Israel care se aduna în mod solemn înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să reţinem însă importantul aspect că acest termen arăta spre poporul lui Israel numai câtă vreme poporul demonstra prin fapte şi cuvinte că este poporul lui Dumnezeu, poporul în şi prin viaţa căruia puterea lui Dumnezeu lucra la viaţa celor care nu-L cunoşteau pe Dumnezeu în acest sens personal.

Astăzi ne uităm la Biserică şi o vedem ca pe o continuare și o expansiune a poporului lui Dumnezeu din vechime. Domnul Isus Hristos i-a ales pe cei doisprezece ucenici şi i-a chemat la o relație specială cu El Însuși. Oare ce i-a inspirat pe ucenicii lui Isus din Ierusalim, din Iudeea și din Galileea să se desprindă de religia Vechiului Testament, religia iudaismului din care făceau parte Avraam, Moise, David, eroii robiei și cei ai restaurării? Faptul că ucenicii s-au rupt de această religie a trecutului demonstra totala lor încredere în Domnul Isus și în rolul Său mesianic. Toţi cei din Vechiul Israel care L-au respins pe Hristos și-au încălcat orice drept de a mai fi Israelul lui Dumnezeu. Dreptul acesta însă a rămas al tuturor acelora, fie din Vechiul, fie din Noul Testament, care L-au anticipat, au crezut şi Îl recunosc pe Hristos în calitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu şi Mesia. Ucenicii au refuzat să fie numiți „o sectă” a iudeilor, printre alte „secte” precum fariseii și saducheii. Ei nu s-au mulțumit să rămână o sinagogă, precum cea a izbăviţilor și a cirinenilor. Ei s-au considerat o ekklesia; ei erau Ekklesia lui Hristos, un adevăr care constituie ideea centrală şi titlul acestui volum, Biserica lui Hristos.

Aşadar, în vremea noastră ekklesia face referire la Israelul Noului Testament, poporul lui Dumnezeu din Noul Testament, adunarea unui popor, şi nu adunarea unei organizaţii. Este adunarea poporului Noului Legământ – a creştinilor dintre evrei şi neamuri – adunarea acestor oameni înaintea lui Dumnezeu și la un loc cu Dumnezeu. De aceea, creştinii spun că în Biserică este prezent Dumnezeu.

Aceasta este abordarea de bază de la care porneşte pastorul Petru Vidu în prezentarea Bisericii de-a lungul seriei de predici care alcătuiesc volumul de faţă. Pe parcursul acestor mesaje, predicate în Biserica baptistă Emanuel din Oradea, autorul aduce în faţa credincioşilor cele mai importante aspecte doctrinare legate de Biserică. Pentru pastorul Vidu, Biserica este unul dintre cele mai importante lucruri din întregul univers şi lucrul cel mai de preţ pentru Dumnezeu şi pentru Fiul Său, Isus Hristos.

De aceea, spune el, nimic nu este mai important pentru un om decât să facă parte din Biserica lui Isus Hristos, din adevărata Lui Biserică. Scopul urmărit prin aceste mesaje este să aducă lumină în înţelegerea adevărului şi o cercetare care să îmboldească la trăirea unei vieţi creştine demnă de statutul pe care îl au credincioşii care fac parte din Biserica lui Hristos.

Maniera în care autorul ne prezintă învăţătura despre Biserică este aceea a metaforelor. Pentru a ne ajuta să înţelegem natura Bisericii în toată complexitatea ei, Scriptura foloseşte o gamă largă de metafore şi imagini descriptive. Autorul preia aceste metafore şi imagini familiare chiar şi celor mai neobişnuiţi cu vocabularul teologic şi le explică în detaliu.

De exemplu, pentru a sublinia importanţa dragostei şi a unităţii care ar trebui să existe între credincioşi, autorul preia metafora biblică a familiei şi ne arată că membrii bisericii sunt fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Dumnezeu este Tatăl ceresc, iar în familia lui Dumnezeu suntem toţi fraţi şi surori. Metaforele folosite de autor pentru a defini Biserica (precum templul lui Dumnezeu, trupul lui Hristos, poporul lui Dumnezeu, oştirea lui Dumnezeu, turma lui Dumnezeu, via lui Dumnezeu, atleţii lui Dumnezeu şi altele) au menirea de a ne ajuta să înţelegem ce este Biserica lui Hristos.

Acest volum se încheie cu una dintre cele mai frumoase metafore, tot o metaforă a familiei, dar oarecum diferită, şi anume metafora Bisericii ca „Mireasă a lui Hristos”. „Nu există relaţie mai adâncă, mai intensă decât relaţia dintre mire şi mireasă, dintre soţ şi soţie”, afirmă autorul, iar pentru a putea explica această metaforă cu acurateţe, el dedică acestui subiect trei predici. În toate cele trei predici, autorul urmăreşte să stimuleze în noi o dorinţă tot mai mare către puritate şi sfinţenie.

Dar plasarea acestei metafore la urmă în succesiunea cu care sunt ele prezentate nu înseamnă că aceasta este mai puţin importantă, ci are scopul de a ne pregăti pentru venirea Mirelui nostru. Evenimentul pe care îl aşteaptă Biserica de astăzi este venirea Mirelui. Biserica este chemată să trăiască în aşteptarea Mirelui ei. Ea trebuie să fie pregătită în orice moment pentru a-şi întâmpina Mirele, iar pregătirea aceasta presupune trăirea unei vieţi după voia lui Dumnezeu, o viaţă care, prin fapte, să demonstreze că Îl onorează pe Dumnezeu. În finalul acestei cărţi, suntem chemaţi să trăim cu credincioşie, cu puritate şi sfinţenie pentru Cel care este Domnul şi Stăpânul nostru, pentru Cel care ne-a iubit atât de mult încât Şi-a dat viaţa ca preţ de răscumpărare pentru noi.

Această serie de mesaje trebuie privită ca un întreg. Fiecare metaforă are o importanţă aparte, dar niciuna nu este mai importantă decât alta. Ele trebuie studiate şi aprofundate în aşa fel încât la sfârşitul acestei cărţi să-L vedem pe Isus Hristos ca Domn al vieţii noastre, Stăpânul nostru ceresc şi Cel care locuieşte în mijlocul Bisericii Sale.

Fiecare predică ne va ajuta să apreciem şi mai mult privilegiul pe care ni l-a oferit Dumnezeu atunci când ne-a inclus în familia Sa. Întrebarea fundamentală care se desprinde din aceste predici este dacă suntem siguri că facem parte din adevărata Biserică a lui Hristos. Cum putem şti că facem parte din Biserica lui Hristos şi cum putem ajunge să facem parte din această Biserică sunt întrebări la care pastorul Vidu răspunde în paginile acestui volum cu multă măiestrie şi bogăţie de învăţătură pastorală.

Petru Vidu ne oferă o carte devoţională, aducându-ne înainte afirmaţiile conţinute în Cuvântul lui Dumnezeu despre Biserică, şi punând în lumină frumoasele caracteristici lăuntrice ale acesteia. În slujirea pastorală pe care o face alături de alţi trei pastori mai bine de douăzeci de ani în Biserica baptistă Emanuel din Oradea, el a căutat să transpună în cuvinte şi fapte lucrurile care au fost de folos pentru sănătatea Bisericii. Într-o vreme când Biserica este tot mai mult evaluată după aspectul ei exterior, nu putem decât să ne bucurăm de apariţia unei cărţi care ne îndreaptă privirile spre importanţa unor frumoase aspecte lăuntrice de care Biserica are nevoie astăzi mai mult ca oricând. Citiţi această carte şi veţi fi îndemnaţi la o trăire plăcută lui Dumnezeu în inimi şi în fapte!

Dinu Moga

Director, Editura Făclia

Oradea, 2013

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s